Vise intunecate

Afara e intuneric si e frig
E trecut de ora 11, el iese usa trantind
E singur, poate cu cosmarurile lui...
Nimeni nu stie ce se afla in sufletul lui.
Se simte dezamagit, poate a nu stiu cata oara
Facuse ceva gresit, stia ca o sa-l doara
Acum cand a realizat ca e prea tarziu
Nu-i mai ramane decat sa tipe la cer: "De ce trebuie eu sa fiu?"

Sunt vise mult prea intunecate
S-aduna atatea lucruri incat vrei sa uiti de toate
Te-nchizi in tine, nu mai crezi in nimic, nici macar in moarte
Dar poate intr-o zi, vei fi matur sa le infrunti pe toate!

Se plimba prin bezna de afara fara sa-i pese pe ce o sa calce
Isi aprinde o tigara-doua-trei, nimic nu poate sa-l impace
Isi aminteste de vechii tovarasi, de cum isi fumau constiinta
De un joint i se face dor, vrea doar sa se faca praf cu toata fiinta
Ii suna telefonul, da cu el de pamant
Nu are curaj sa clarifice tot, arunca vorbe-n vant
Priveste focul arzand, isi aprinde jointul razand
Si spere ca o sa se viseze, gen- nepasand...

Sunt vise mult prea intunecate
S-aduna atatea lucruri incat vrei sa uiti de toate
Te-nchizi in tine, nu mai crezi in nimic, nici macar in moarte
Dar poate intr-o zi, vei fi matur sa le infrunti pe toate

Si parca nu-si face efectul...Cosmarurile se-nmultesc
Incer sa-l scap de ele, la realitate nu pot sa-l mai trezesc
Si atunci ii apare in vis, un inger cu chip omenesc
Ce ii sopteste: "Nu meritai doar asta, trebuia sa te zdrobesc!"
El se trezeste intr-un sfarsit tot singur, marcat de ele...
Mirosul greu de voma, urlete, plansete, sirene...